My heart is frozen

                       You don't have to say    that you love me 

                   You don't have to say that you care 

                   But everything around me is getting colder

                             Oh how I wish that you were here

                        

                             Cause tonight I'm frozen in my heart

Piesa mea preferata de la Madonna, se potriveste perfect :)

Copii, suferinta, intrebari fara raspuns

O sumedenie de intrebari, prea putine raspunsuri. Deja ne-am obisnuit cu aceste lucruri. Suntem atat de confuzi, dar degeaba... raspunsuri la intrebarile noastre nu prea primim. Din pacate cam toti ne aflam in situatii de genul. De ceva timp imi tot vine in minte o intrebare: De ce suferim?. Cu toate ca am vorbit la scoala despre subiectul asta, mie tot imi este neclar in unele situatii. De exemplu, eu ma confrunt de mult timp (aproximativ 5 ani) cu o boala de spate, iar durerile sunt tot mai mari. Din pacate, solutii medicale pentru rezolvarea problemelor mele nu sunt... Nici o schimbare. Poate pentru unii nu inseamna nimic, dar pentru mine este o reala suferinta. Aceasta fiind ca o "introducere" vreau sa va spun in cele ce urmeaza unde am vrut sa ajung...

Ieri, am primit un mesaj pe mail in care ni se spunea despre o campanie pentru ajutorarea celor fara adapost, iar in poza campaniei era o fetita de culoare cu ochii inlacrimati. Nu stiu cati dintre voi stiti, dar eu am o slabiciune pentru cei de culoare :). Oricum nu asta e ideea. Ideea e ca sunt in lumea asta atatia oameni care sufera, din diferite motive... Cand vedem asa de multi oameni neajutorati si plini de durere in suflet, facem tot posibilul sa-i ajutam (cel putin sper ca e asa). Dar cand vezi un copil, ce faci? Te-ai gandit vreodata la viitorul copiilor? Te-ai gandit vreodata ce sa faci ca sa-i ajuti sa creasca si sa nu faca aceleasi greseli ca tine? Te-ai gandit sa-i ajuti sa fie mai buni, sa devina OAMENI? Oare ce facem pentru ei, pentru mai putina suferinta?...Ei ne reprezinta!

Ramane o intrebare la care fiecare dintre noi trebuie sa dam un raspuns... daca nu cumva ramane una din multele intrebari fara raspuns.    Clik pe video: Generatia urmatoare

Frig, frig si iar frig

Dupa ce am iesit de la scoala, asta fiind in jurul orei 17:00, am coborat cu masina pana in Mihai Viteazul, dupa care pe jos pana la statie. Impreuna cu 3 dintre colegii mei, am plecat  inspre statie. Ca deobicei, autobusul meu vine foarte greu. Si avand in vedere ca afara erau in jur de -8, -9 grade, mi-a cam inghetat fata :)). Intr-un final mi-a venit si autobusul si  speram ca pana sa ajung la destinatie (nu mergeam acasa) ma mai dezmortesc. Dar nu a fost asa deloc. In autobus cu greu ma miscam deoarece eram absolut degerata. Dupa ce m-am dat jos din el, m-am indreptat spre bise, la studiu. Pe drumul meu de la statie pana la bise (in jur de 10 minute, eu fac cam 6 cu mersul meu...) pe langa ca am fost speriata de 2 pisici care fugeau una dupa alta si scoteau sunete ciudate, am dat de niste gunoieri cam tantalai... Pana la urma am scapat de ei si am ajuns la bise unde in sfarsit era CALD! Acum insa, sunt acasa la caldura si incerc sa ma apuc de teme... chiar daca nu am nici un chef... din pacate trebuie, pentru ca pe Lucaci nu-l pot fraierii :))

Dezamagire, ipocrizie, rautate....

Ok. Nu pot pricepe de ce exista oameni asa nesimtiti pe pamantul asta! Si daca am incercat sa fiu buna, poate uneori prea buna cu cine nu merita. Efectiv nu merita!

Cine ma cunoaste, stie foarte bine ca nu suport ipocritii. Si ghiciti ce... de la cine hmm nu pot sa zic ca nu ma asteptam, ca ma asteptam, dar nu asa, nu acum. Fantastic, promit eu ca nu inteleg cum pot fi si oameni de genul! Groaznic, teribil. Sunt foarte dezamagita... 

Zapada...

Azi, mergand de la Ale (prietena mea din clasa 5-a) spre centru, ca sa ma intalnesc cu Debbie (prietena mea de la 5 ani), pe langa faptul ca am inghetat si era sa aterizez de cateva ori, m-am bucurat din plin de ninsoare. Chiar daca zapada imi intra in ochi si aproape ca nu mai vedeam nimic, m-am bucurat ca un copil de ea. Eram atat de fericita ca a nins asa tare. Dupa ce m-am intalnit cu Debbie si am asteptat in statie dupa autobus is jur de 20 de minute, printre povesti si alte lucruri, admiram ninsoarea ca un copil. Precum spuneam si in postul anterior, Craciunul este partea mea preferata din an. Pe langa faptul ca mergem la colindat, facem prajituri si alte treburi necesare, deobicei (sau cel putin teoretic) de Craciun ninge... De la ninsoarea trecuta, asteptam momentele astea. Asteptam sa ninga in halul acesta, fara oprire. Cu toate ca pentru unii este neplacut, datorita faptului ca este frig, eu cand vad atata alb in jurul meu uit de frig sau de alte lucruri care mi-ar putea strica bucuria aceasta. Ador zapada si vroiam sa va impartasesc si voua acest lucru. Abia astept sa merg la o bulgareala :) Iar acum pentru voi o mica dedicatie :)
http://www.youtube.com/watch?v=p87qLDgj4dk

Craciun!

Craciunul, sarbatoare dulce! Recunosc, Craciunul este "partea" mea preferata din an. Nu pot sa spun neaparat ca este sarbatoarea preferata, dar este momentul din an, pe care cu siguranta il ador! Mirosul de frig, scortisoara, cozonaci si mere coapte, ma induc intr-o stare extrem de placuta.
Imi place cand facem prajituri si mergem la colindat, cand ne bucuram ca a nins si iesim la bulgareala! Ah, ce placut si minunat e! Craciunul nu trebuie pierdut, Craciunul e cu adevarat magic. Iubesc Craciunul!

Romania!

De asa multe ori imi doresc sa plec din Romania. Cand vad atata dezinteres, nesimtire, hotie si multe altele, primul gand este sa plec cat mai departe. Cu toate ca nu-mi place sa gandesc asa, din pacate acesta este adevarul. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, imi iubesc tara, chiar foarte mult. Cred ca oricine isi iubeste tara, dar nu iubesc DELOC felul in care merg lucrurile. De multe ori am ridicat aceasta problema in fata prietenilor si la diferiti oameni si REPET: daca nu facem noi ceva, noi care suntem viitorul tarii, sa nu avem nici o speranta ca lucrurile v-or fi diferite. Sper sa incetam sa ne multumim cu mediocritatea si sa spunem ca " Romania nu mai poate fi altfel" pentru ca poate. Daca vrem insa sa facem o schimbare, shimbarea trebuie sa inceapa cu noi! Noi suntem viitorul tarii!