Raceala...

Ei bine, eu sunt genul de persoana careia trebuie sa i se intample ceva mai putin placut, altfel nu as fi eu. Ca deobicei, inainte de o sarbatoare sau de un lucru important, daca  se poate spune asa, eu patesc cate ceva. Ori imi rup o mana, ori capu', ori ma imbolnavesc, ori ma racesc. Acum, a venit momentul racelii.
 M-am trezit eu pe la vreo 10, dupa o noapte in care m-am topit de cald ( avand in vedere ca am dormit 6 fete intr-un pat de 2  persoane) si aveam vocea ragusita. Nu mi s-a parut nimic interesant, deoarece in fiecare dimineata sunt ragusita... Ajung eu acasa, deoarece noaptea mi-am petrecut-o la Larisa, si incep sa ma simt tot mai rau. Eu eram sigura ca ii din cauza foamei, dar dupa ce mananc si vad ca nu trece am intrat la banuieli. Vocea mea continua sa fie ragusita si incepea sa-mi curga nasul,  ma simteam ametita si incepeam sa ma inrosesc... Era clar, tocmai acum, inainte de Craciun, eu ma racesc... Nu se putea sa fie altfel.
 Sper totusi sa scap ieftin si sa nu ajung sa tusesc sau alte treburi de genul. Ce-i drept, gatul ma cam doare, nasul imi curge, mi-e putin rau, dar am speranta ca daca ma voi culca, maine voi fi mai bine. Vreau sa fiu sanatoasa de Craciun :(

Fun

Dupa cum va spuneam in postul anterior, week-end-ul acesta am fost plecata cu colegele la tara, pentru a-i sarbatori ziua lui Carmen. Dupa ce am ajuns acolo, eu si Ana M. fiind lihnite, am mancat cat am putut si ne-am "facut comode". Pe la ora 20:30, la Carmen au mai venit Anca si Dana (prietenele lui Carmen de acolo) si doua verisoare. Ne-am distrat, ne-am jucat ( Activity rules) am mancat tort si ne-am culcat... pe la vreo 4 si ceva noaptea. A doua zi, dimineata, ningea incontinuu si era extrem de frig. In ciuda gerului de afara, am luat ce-am avut mai gros pe noi si ne-am dus la sanius. Pentru prima data iarna asta. Unele au mai picat, altele au "mancat" zapada si altele au inghetat de frig. Dupa aproximativ o ora, ne-am dus inapoi in casa si ne-am uitat la film, am povestit si ne-am jucat din nou Activity, insa de data aceasta a fost o tura interminabila (aproape ca am terminat cartonasele). Am uitat sa specific ca inainte de asta, am mers afara sa ne facem poze si am cam inghetat, dar a meritat pentru ca ne-am distrat.

Pe la 12 noaptea neavand ce face, ne-am mai uitat la un film, dupa care ne-am culcat, iar azi la ora 12 ne-am pornit spre Cluj. A fost un week-end frumos, dar cel mai bine e acasa.

Muuuulta zapada!

Precum spuneam in postul anterior, am ajuns deja la Carmen la tara. Aici ninge incontinuu si e muuuuuulta zapada pe jos. Azi dimineata dupa ce ne-am trezit (cu greu) am mancat ne-am imbracat cu cele mai groase haine pe care le-am avut si ne-am dus sa ne dam cu sania. Bineinteles, cu ajutorul "farmecelor" noastre, am reusit sa facem rost de 3 sanii. Ne-am dus in varful dealului si pentru prima data in iarna aceasta (cel putin pentru mine) ne-am dat cu sania. A fost o atmosfera superba, avand in vedere ca totul era alb in jurul nostru, afara continua sa ninga si dealul era destul de mare cu multe damburi. A fost super super. Ne-am distrat de minune si am continuat  pana seara, cand ne-am dus sa ne facem poze. Acum am intrat in casa, la caldura si dupa ce facem un dus, ne vom juca Activity.

Week-end

Avand in vedere ca se apropie vacanta cu pasi repezi, week-end-ul acesta mi-am "permis" si eu sa merg sa ma destind. Fiind luna aceasta ziua lui Carmen (prietena si colega mea de clasa) ne-a facut o invitatie la ea la tara sa facem un party ca intre fete:) Acolo e mai mult spatiu si in plus avem si "partie", iar daca avem norocul sa nu se topeasca zapada atunci o sa fie super. Sper din tot sufletul sa ne simtim bine si sa venim acasa intregi.


                                                             See you duminica:) X.O.X.O.

My heart is frozen

                       You don't have to say    that you love me 

                   You don't have to say that you care 

                   But everything around me is getting colder

                             Oh how I wish that you were here

                        

                             Cause tonight I'm frozen in my heart

Piesa mea preferata de la Madonna, se potriveste perfect :)

Copii, suferinta, intrebari fara raspuns

O sumedenie de intrebari, prea putine raspunsuri. Deja ne-am obisnuit cu aceste lucruri. Suntem atat de confuzi, dar degeaba... raspunsuri la intrebarile noastre nu prea primim. Din pacate cam toti ne aflam in situatii de genul. De ceva timp imi tot vine in minte o intrebare: De ce suferim?. Cu toate ca am vorbit la scoala despre subiectul asta, mie tot imi este neclar in unele situatii. De exemplu, eu ma confrunt de mult timp (aproximativ 5 ani) cu o boala de spate, iar durerile sunt tot mai mari. Din pacate, solutii medicale pentru rezolvarea problemelor mele nu sunt... Nici o schimbare. Poate pentru unii nu inseamna nimic, dar pentru mine este o reala suferinta. Aceasta fiind ca o "introducere" vreau sa va spun in cele ce urmeaza unde am vrut sa ajung...

Ieri, am primit un mesaj pe mail in care ni se spunea despre o campanie pentru ajutorarea celor fara adapost, iar in poza campaniei era o fetita de culoare cu ochii inlacrimati. Nu stiu cati dintre voi stiti, dar eu am o slabiciune pentru cei de culoare :). Oricum nu asta e ideea. Ideea e ca sunt in lumea asta atatia oameni care sufera, din diferite motive... Cand vedem asa de multi oameni neajutorati si plini de durere in suflet, facem tot posibilul sa-i ajutam (cel putin sper ca e asa). Dar cand vezi un copil, ce faci? Te-ai gandit vreodata la viitorul copiilor? Te-ai gandit vreodata ce sa faci ca sa-i ajuti sa creasca si sa nu faca aceleasi greseli ca tine? Te-ai gandit sa-i ajuti sa fie mai buni, sa devina OAMENI? Oare ce facem pentru ei, pentru mai putina suferinta?...Ei ne reprezinta!

Ramane o intrebare la care fiecare dintre noi trebuie sa dam un raspuns... daca nu cumva ramane una din multele intrebari fara raspuns.    Clik pe video: Generatia urmatoare

Frig, frig si iar frig

Dupa ce am iesit de la scoala, asta fiind in jurul orei 17:00, am coborat cu masina pana in Mihai Viteazul, dupa care pe jos pana la statie. Impreuna cu 3 dintre colegii mei, am plecat  inspre statie. Ca deobicei, autobusul meu vine foarte greu. Si avand in vedere ca afara erau in jur de -8, -9 grade, mi-a cam inghetat fata :)). Intr-un final mi-a venit si autobusul si  speram ca pana sa ajung la destinatie (nu mergeam acasa) ma mai dezmortesc. Dar nu a fost asa deloc. In autobus cu greu ma miscam deoarece eram absolut degerata. Dupa ce m-am dat jos din el, m-am indreptat spre bise, la studiu. Pe drumul meu de la statie pana la bise (in jur de 10 minute, eu fac cam 6 cu mersul meu...) pe langa ca am fost speriata de 2 pisici care fugeau una dupa alta si scoteau sunete ciudate, am dat de niste gunoieri cam tantalai... Pana la urma am scapat de ei si am ajuns la bise unde in sfarsit era CALD! Acum insa, sunt acasa la caldura si incerc sa ma apuc de teme... chiar daca nu am nici un chef... din pacate trebuie, pentru ca pe Lucaci nu-l pot fraierii :))

Dezamagire, ipocrizie, rautate....

Ok. Nu pot pricepe de ce exista oameni asa nesimtiti pe pamantul asta! Si daca am incercat sa fiu buna, poate uneori prea buna cu cine nu merita. Efectiv nu merita!

Cine ma cunoaste, stie foarte bine ca nu suport ipocritii. Si ghiciti ce... de la cine hmm nu pot sa zic ca nu ma asteptam, ca ma asteptam, dar nu asa, nu acum. Fantastic, promit eu ca nu inteleg cum pot fi si oameni de genul! Groaznic, teribil. Sunt foarte dezamagita... 

Zapada...

Azi, mergand de la Ale (prietena mea din clasa 5-a) spre centru, ca sa ma intalnesc cu Debbie (prietena mea de la 5 ani), pe langa faptul ca am inghetat si era sa aterizez de cateva ori, m-am bucurat din plin de ninsoare. Chiar daca zapada imi intra in ochi si aproape ca nu mai vedeam nimic, m-am bucurat ca un copil de ea. Eram atat de fericita ca a nins asa tare. Dupa ce m-am intalnit cu Debbie si am asteptat in statie dupa autobus is jur de 20 de minute, printre povesti si alte lucruri, admiram ninsoarea ca un copil. Precum spuneam si in postul anterior, Craciunul este partea mea preferata din an. Pe langa faptul ca mergem la colindat, facem prajituri si alte treburi necesare, deobicei (sau cel putin teoretic) de Craciun ninge... De la ninsoarea trecuta, asteptam momentele astea. Asteptam sa ninga in halul acesta, fara oprire. Cu toate ca pentru unii este neplacut, datorita faptului ca este frig, eu cand vad atata alb in jurul meu uit de frig sau de alte lucruri care mi-ar putea strica bucuria aceasta. Ador zapada si vroiam sa va impartasesc si voua acest lucru. Abia astept sa merg la o bulgareala :) Iar acum pentru voi o mica dedicatie :)
http://www.youtube.com/watch?v=p87qLDgj4dk

Craciun!

Craciunul, sarbatoare dulce! Recunosc, Craciunul este "partea" mea preferata din an. Nu pot sa spun neaparat ca este sarbatoarea preferata, dar este momentul din an, pe care cu siguranta il ador! Mirosul de frig, scortisoara, cozonaci si mere coapte, ma induc intr-o stare extrem de placuta.
Imi place cand facem prajituri si mergem la colindat, cand ne bucuram ca a nins si iesim la bulgareala! Ah, ce placut si minunat e! Craciunul nu trebuie pierdut, Craciunul e cu adevarat magic. Iubesc Craciunul!

Romania!

De asa multe ori imi doresc sa plec din Romania. Cand vad atata dezinteres, nesimtire, hotie si multe altele, primul gand este sa plec cat mai departe. Cu toate ca nu-mi place sa gandesc asa, din pacate acesta este adevarul. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, imi iubesc tara, chiar foarte mult. Cred ca oricine isi iubeste tara, dar nu iubesc DELOC felul in care merg lucrurile. De multe ori am ridicat aceasta problema in fata prietenilor si la diferiti oameni si REPET: daca nu facem noi ceva, noi care suntem viitorul tarii, sa nu avem nici o speranta ca lucrurile v-or fi diferite. Sper sa incetam sa ne multumim cu mediocritatea si sa spunem ca " Romania nu mai poate fi altfel" pentru ca poate. Daca vrem insa sa facem o schimbare, shimbarea trebuie sa inceapa cu noi! Noi suntem viitorul tarii!